Jv5T W3
Moderator
Data inscrierii: 23/Dec/2007
Mesaje: 20
Localitate: @ H3r3...
|
 Trimis: 27/12/2007 11:35 Titlul subiectului: Death lullaby by: Jv5T W3 |
 |
|
Ok... inainte de a incepe am sa spun cateva lucruri:
Acest roman este autentic scris in limba engleza... din ocazie ce ar fi mai facil pt voi sa vi-l traduc, il voi posta in limba romana. Partile le-am facut mici, ca sa nu va speriati ca aveti de citit 100 de pagini  . Romanul este creatie personala, nu e luat de pe un site, ceva.
Si, foarte important, pt moderatori si admini: daca voi credeti ca l-am pus la sectiunea gresita, feel free to delete or to move it  . Si desi acesta nu este topicul pt sugestii, as putea sugera sa faceti un nou subforum pt creatiile literare ale userilor; (ma rog, poate ma injurati p acolo, da asta e )
So, let the story begin:
Chapter 1: Unknown shadows (Umbre necunoscute)
Se aud pasi de pe hol; cineva apasa usor pe clanta si deschide usa cu un scartait puternic. Intr-o cladire asa veche si cele mai mici atingeri lasa urme. De dupa usa, intra in camera o frumoasa fata cu par rosu ca rubinul si ochii verzi ca frunzele unui trandafir; dar dupa frumusetea ei se ascundea o minte diabolica. Privirea ei inspira teama; expresia ei parea ca nu vede nimic decat moarte in toti ce ii apareau in fata ochilor; era ca un inger cu suflet de demon. Incet si subtil scoate o arma din teaca de la spatele curelei. O atinteste spre gol si apasa pe tragagi; nu mai avea gloante. Pare ca se aude un mic suierat; arunca o privire prin camera si zareste o mogaldeata neagra in coltul camerei; se duce usor inspre ea, de frica sa nu se prabuseasca ceva: "deci aici erai, javra nesocotita! credeai ca poti fugi de mine?"; trage cu o forta ca de nebuna de patura; doi ochi mari si albastri inundati de lacrimi se uita cu o teama nepamanteana inspre fata. Era tot tremurand, nu putea scapa de diavolul ce-i incetosa privirea; si el nu era decat un copil. "trebuia sa te fi omorat de mult, dinainte ca blestematul ala de tata al tau sa-mi fi distrus planurile... da si asa am scapat de el" *arunca o privire sarcastica inspre copil* "pentru totdeauna...". Baiatul si-a aplecat privirea in pamant, a scos din buzunar o poza; o picatura de sange a cazut pe chipul tatalui sau... poate de la teama sau de durere, baiatul izbucnise in lacrimi sangerande: "TATA!". "Degeaba urli, copile; n-o sa-l aduca inapoi"; fata atinstise arma inspre tampla copilului, dadu sa apese pe tragagi: *BUM!*.
New Orleans: 14.08.2012, cam asa arata calendarul de pe noptiera; era dat cu o zi inapoi, poate uitase: Baiatul se trezeste gafaind din pat... era in jur de 4 dimineata; nu dormise decat 2 ore: "Ce s-a intamplat cu tine, Joel, iar ai avut cosmaruri?"; zise sora lui mai mica, Irene, uitandu-se speriata de figura lui; parea ca vazuse moartea cu ochii. El nu putea sa raspunda; teama il cuprinsese atat de adanc incat buzele nu i se mai miscau; nici privirea nu ii arata normal, permanent o atintea inspre usa, de frica sa nu se indeplineasca profetia visului sau. Gafaia in continuare, tremurand cu totul. Dar era mult prea obosit, ochii i se inchisera si a cazut in pat, nemaiputand rezista presiunii.
Se facuse dimineata: Joel deschise brusc ochii. Iesise ca un fulger din camera, lasand-o pe sora lui in urma, dar ea n-avea nici o treaba, se intindea si casca parca ar fi vrut sa inghita jumate din perete. "TATA!, TATA!"; Joel striga ca disperatul, coborand scarile. "Hei, hei, ce-i cu tine? Inca nu am de gand sa fug de acasa!" Tatal il ia in brate pe fiul sau, care inca mai plangea din cauza teroarei. Nu mai era baiatul din profetie, era aproape barbat in toata firea, oricum, implinise 16 ani deja. Dar pe geam urmarea cineva totul; era aceeasi fata ca in visul lui Joel. Atinteste pistolul inspre tatal baiatului si trage. Siroaie de sange ii umezesc hainele lui si ale fiului sau: "Nu, nu se poate; NU SE POATE!" striga ca disperat baiatul. Tatal sau arunca o ultima privire inspre cel care ii va duce numele mai departe; incet, incet, se pierde: "A venit timpul!" spuse el pentru ultima oara, apoi pierzandu-se. Baiatul incepuse sa planga cu lacrimi sangerande, la fel ca in profetie "Deci a fost adevarat" isi spusese retoric, cu o voce tremuranda; incet isi ridicase privirea inspre geam, vazandu-l pe tragator; A recunoscut-o, era cea din profetie. Cu fata plina de lacrimi, cu ochii indurerati, baiatul isi imbratiseaza tatal; il lasa usor pe podea, nemaistiind ce sa faca de durere. Striga din rasputeri, aproape arzandu-si plamanii: "NUUUUUU!!!"; pasarile si-au luat zborul spre inaltul cerului; la fel si sufletul tatalui sau.
Bun, asta e pt 1 rezumata; chiar daca il postez pe parti, sunt deosebit de destul de lungi asa ca prefer sa le rezum. Daca vreti sa pun si celelalte parti, scrieti la comment :D
_________________
Jv5T W3 hAzG1Z @ h3r3... |
|
